Constituie declararea neconstitutionalitatii unui text normativ o restitutio in integrum, reintoarcere la starea anterioara ?
1.1. Discuţia nu poate fi purtata în jurul pertinenţei sau logicii Deciziei nr. 62/2007 – pentru ca ar fi lipsita de orice fel de efecte deoarece nu exista nici o instanţa competenta sa examineze soluţiile, chiar de ar fi vadit eronate, ale Curţii Constituţionale - ci în jurul efectelor produse de aceasta decizie. Convingerea unor instante ca cele doua fapte sunt dezincriminate se întemeiaza în cele din urma pe ideea ca efectul principal al declararii neconstituţionalitaţii unui text legal de abrogare (art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006) a transformat Curtea Constituţionala în legiuitor, ceea ce, desigur, este inadmisibil. Problema, astfel pusa, conduce la o alta, respectiv ca instanţa constituţionala s-a pronunţat asupra unui lucru pentru care nu avea competenţa necesara, in unele solutii citându-se art. 2 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 (care priveste competenta curtii) fara sa se observe ca art. 3 alin. 2 din aceeaşi lege dispune în termeni imperativi ca în exercitarea atribuţiilor ce-i revin Curtea Constituţionala este singura în drept sa se pronunţe asupra competenţei sale.
1.2. Daca aceasta ideea ar fi corecta ar rezulta ca pot face obiectul examenului de constituţionalitate toate textele legale afara de cele de abrogare, ori ca, deşi aceste texte pot face obiectul examenului de constituţionalitate prin declararea neconstituţionalitaţii lor nu se produce nici un alt efect decât acela de avertizare a legiuitorului. Cu alte cuvinte, singurul efect al Deciziei nr. 62/2007 ar fi acela ca legiuitorul a fost parinteşte dojenit de Curtea Constituţionala pentru ca abrogarea art. 205 şi 206 Cod pen. contravine Constituţiei.
1.3. Daca se susţine ca Decizia nr. 62/2007 a avut ca urmare ieşirea din vigoare a art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 şi ca acesta ar fi efectul general şi obligatoriu produs de decizia C.C., trebuie observat ca orice text de abrogare are propriu-zis doar un efect instantaneu, respectiv odata ce a fost publicat desfiinţeaza un alt text de lege. Textul de abrogare nu produce propriu-zis efecte în viitor ci efectul care se produce în timp se datoreaza inexistenţei textului abrogat. Or, cata vreme scopul declararii neconstitutionalitatii unui text normativ nu poate fi pur teoretic ci trebuie sa fie o veritabila reintoarcere la situatia anterioara, urmeaza ca efectul Deciziei nr. 62/2007 a fost refacerea ordinii juridice anterioare in care faptele de insulta si calomnie erau incriminate.
1.4. Un text declarat neconstituţional dispare din ordinea juridica pentru ca se opune supremaţiei de necontestat a Constituţiei. Iar rolul Curţii Constituţionale este tocmai acela de a înfrânge voinţa legiuitorului, obligându-l sa respecte actul constitutiv al statului. Or, cum pot fi art. 205 şi 206 Cod pen. considerate abrogate cu toate ca instanţa constituţionala a decis ca abrogarea lor este potrivnica prevederilor Constituţiei ?
1.5. În logica, negarea negaţiei unei propoziţii “P” echivaleaza cu “P”. Aşadar prin desfiinţarea ca neconstituţional a unui text de abrogare, efectul logic este acela de menţinere în vigoare a textului anterior abrogat (afara de situaţiile expres prevazute de art. 62 din Legea nr. 24/2000 şi care privesc numai intervenţiile legiuitorului ) însa nu prin efectul substituirii Curţii Constituţionale legiuitorului – cum greşit s-a susţinut – ci prin efectul revenirii la situatia anterioara si al inexistenţei în ordinea juridica a textului de abrogare, prin revenirea acelei manifestari de voinţa a legiuitorului care se conformeaza textului constituţional şi care nu a fost niciodata constituţional desfiinţata.
1.6. Este de principiu ca ceva fie produce efecte fie nu le produce, tertio non datur. In cazul normei juridice inexistenta efectelor este legata de ieşirea din vigoare într-unul din modurile prevazute de lege. Or, declararea neconstituţionalitaţii unei norme este fara îndoiala o modalitate de ieşire din vigoare. Este de asemenea esenţial de reţinut ca, stricto sensu, nici textul constituţional şi pe cale de consecinţa nici deciziile Curţii Constituţionale nu beneficiaza de sancţiuni juridice. Nerespectarea Constituţiei – or, ca în speţa, nerespectarea unei decizii a Curţii Constituţionale, produce doar o sancţiune de natura meta-juridica, abolirea democraţiei. Daca suna prea apocaliptic, ganditi-va ca daca se creeaza precedentul, pe urma e muuult, muuult mai usor.
1.7. Art. 147 alin. 1 din Constituţia României dispune ca orice text dintr-un act normativ ce a fost declarat neconstituţional sa-şi înceteze efectele în termen de 45 de zile de la data publicarii deciziei Curţii Constituţionale, cu excepţia situaţiilor în care legiuitorul pune de acord textul declarat neconstituţional cu prevederile Constituţiei.
1.8. Întrucât legiuitorul nu a modificat prev. declarate neconstituţionale din Legea nr. 278/2006, rezulta ca acestea au încetat sa mai produca efecte din data de 21-03-2007.
1.9. Urmeaza ca prev. art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 nu mai produc în prezent nici un efect, însa Decizia nr. 62/2007 a C.C. odata publicata în M.O. 104/2007 devine general obligatorie.
1.10. Asadar, in Romania de astazi, avem de a face cu un adevarat paradox juridic: Pe de o parte Decizia nr. 62/2007, deşi în temeiul prev. art. 147 alin. 4 din Constituţie este general obligatorie, nu produce nici un fel de efecte in lumea reala, iar pe de alta parte un text declarat neconstituţional continua sa-şi produca efectele împotriva textului şi principiilor constituţionale.
Cel mai recent răspuns:
eumarian , utilizator
21:11, 19 Decembrie 2010